Avertisment: postare lungă şi lacrimogenă, pseudo-multiple-guest-post.
Cu dashboard-ul deschis, încerc să mă adun suficient în cât să spun ce vreau să spun. Să nu cumva să vă închipuiţi că-i simplu. Am să vă zic îndată de ce, iar voi nu mă veţi crede; dar nu-i nimic, o să vă spun oricum.
Am primit azi un dar atât de frumos încât îmi vine să zâmbesc continuu numai când mă gândesc la el. Nu pot să scriu despre el, dar parcă mai tare nu pot să nu scriu! Hai să vă arăt, să-mi spuneţi voi dacă am sau nu dreptate.
Irina imi face pielea de gaina. Irina e o casa veche cu tavanul inalt. Cu candelabre masive. Cu podele strasnice, de lemn lacuit. Cu ferestre vitrate prin care intra lumina calda a soarelui de dupa-amiaza. Cu o usa intredeschisa prin care ma uit, cu pofta. Mijesc ochii si ma uit de afara inauntru, la viata unui (…) om (…). Irina este deosebita. Este nemaipomenit de statornica in inteligenta ei emotionala si spirituala.
Sunt amanunte – puncte peste distantele dintre oameni care nu s-au vazut niciodata. Un mac rosu, Micul Print, Alan Alda. Adica undeva, departe, aceleasi lucruri dragi tie fac un alt suflet sa vibreze. Sper sa o intalnesc intr-o zi fata in fata, pt ca un om frumos nu poate decat sa-ti faca si tie viata mai frumoasa!
Irina imi transmite mereu (dar mereu!!!) incredibil de mult calm! Nu stiu daca o fi de vina poza ei de profil din care ne zambeste tuturor cu infinit de multa caldura (…). Sunt sigura ca e blanda si buna si toleranta si rabdatoare si protectoare si tot ce poate fi mai bun! Si mor de drag cand vad cat de mult isi iubeste jumatatea si ca nu a uitat dupa atata timp ca e si sotie, nu doar mama.
Mi se pare extraordinar ce face, ce scrie, cum creste copiii si toate astea cu un zambet mare pe buze si cu un optimism contagios si mai si suntem nascute in aceeasi zi….nu stiu zau daca exista mai bine.
Irina mi se pare grozava. Mi se pare o femeie implinita, o femeie care se bucura de lucrurile mici si mari din viata ei cu aceeasi intensitate, e o mama dedicata, rabdatoare si calma, scrie frumos, cu sufletul (…).
Care Irina mă? Aia de face 2 miliarde de chestii în 24 de ore? Irina aia de emană zâmbete pe peste tot? Care e şugubeaţă aşa, din priviri? Care e serioasa şi-n acelaşi timp plină ochi de viaţă?
Pe mine ma sperie in ultima vreme superficialitatea pe care o vad printre oamenii pe care-i cunosc de-o viata (…) dar ma bucur ca (…) descopar si oameni adevarati, asa ca Irina, de o profunzime pe care n-o mai intalnesc decat foarte rar. Si ce mi se pare si mai tare e ca profunzimea asta nu se duce spre ridicol, spre prea serios, ci e dublata de intelepciune si calm, de simtul masurii. Fin’ca cumva doamna asta stie sa pastreze intacta si lingurita plina cu ulei si sa si admire peisajul 
.
Ma impresioneaza in fiecare zi cu “bunele” ei – o combinatie de lucruri extra interesante si meaningful in afara casei si lucruri simple, marunte, dar atat de pline de dragoste, in interiorul familiei ei; se simte din felul cum scrie ca e o femeie inzestrata, deosebita si care raspandeste armonie in jurul ei.
Daca s-ar construi o lume utopica ar fi printre primele persoane pe care le vad salasluind in ea.e calma,rabdatoare, emanind frumusete si zen prin fiecare por si circumvolutie,punind umarul la cladirea celor tineri(ce chestie extraordinara face ea acolo la Cuza!) (…). Cum imbina ea asta cu dragostea pentru cei dragi, asta imi pare minunat iara, la fel ca relatia cu sora ei, cu parintii… eu o declar cel mai bun manager de simtiri frumoase, ever ! 
Un suflet cat China, o minte cat Oceanul Atlantic. Mi-e draga de nu pot sa va explic.
Irina e ea insasi o poezie, imi face multa placere sa citesc ce scrie… chiar si cand scrie banalitati de fb, are stil, te face sa visezi cumva. Si mai are si o cariera super, si un blog misto. Si a avut curaj sa faca si al doilea copil. Like, like, like.
Eu pe Irina inca o astept la mine. Si am senzatia ca si ea inca ma asteapta la ea. Irina scrie bestial si nu stiu cand face atatea lucruri, o invidiez ca lucreaza cu minti tinere si impresionabile si as vrea sa fiu in pielea ei macar o zi, de dimineata pana seara.
Da. Cam aşa. Cu menţiunea că nu le-am pus pe toate şi nu am pus tot. Am pus, de fapt numai ce m-am simţit în stare să împart (a se citi împărtăşesc) cu voi. Cu menţiunea că le-am citit de o mie de ori azi şi sigur le voi mai citi de o mie de ori în viitor. Cu menţiunea că au venit aşa, acum, cum nu se putea mai bine. Cu menţiunea că m-au emoţionat într-un fel aparte, miraculos şi bun, în felul în care uite că mai sunt, băi, oameni buni pe lume şi uite că (poate) mai avem o şansă.
Mulţumesc.
